Îmi amintesc un gînd care mi-a venit prima dată acum cîţiva ani, în formularea care urmează: scrii pentru că nu trăieşti; cînd vei începe să trăieşti, nu o să mai scrii-asta pentru că scrisul şi cititul sînt doar reflectări ale vieţii propriu zise, paralele cu ea.
Mi se pare că astea erau cuvintele în care gîndeam atunci. Iar relativa mea absenţă de la acest punct de lucru literar virtual e într-un fel o confirmare a acestui fapt. Iată: trăiesc, deci nu mai scriu!
Ce înseamnă că trăiesc? Dacă într-un post mai vechi făceam un comentariu la o poză foarte proastă, acum o să invit la o lectură a acestor rînduri ca un comentariu la o poză foarte bună!
