Cum e posibil plictisul

Plictisul e posibil numai ca urmare a unei uriase neintelegeri cu privire la viata. Caci odata inteles miracolul fiecarei secunde, in irepetabilitatea ei, cine ar mai putea sa se plictiseasca? Se plictisesc doar cei saraci cu duhul, cei care nu gasesc in ei insisi un partener de dialog suficient de interesant.
A vorbi cu tine insuti, e nu numai baza sanatii mintale, cum zicea Kierkegaard mai demult, dar solutia suprema impotriva plictiselii! De fapt, nu e nevoie de solutii in cazul plictisului, caci acesta un e o problema, ci doar o neintelegere, iar pentru neintelegeri nu sint necesare solutii, ci doar clarificari. Despre ce ai putea vorbi cu tine insuti, cind stii deja tot ce ti-ai putea spune, din moment ce tu insuti esti acela care iti spui? Chiar daca pare putin probabil, sau chiar imposibi, se intimpla foarte des sa afli lucruri noi de la tine insuti, atunci cind vorbesti cu tine. Asta daca ai cu cine vorbi! Dar nu in informatie sta imbogatirea care vine din dialogul cu sine, ci in perspectiva la persoana a treia care se creeaza in actul dedublarii presupus de comunicarea cu sine. Vorbind cu tine, iesi din tine, si iesind din tine, te trezesti propriul tau partener de drum, unul mai interesant decit oricine altcineva din jurul tau, mai interesant deoarece numai el poseda dubla perspectiva interior-exterior. A te vedea ca si cum ai fi altcineva, iti trezeste interesul fata de tine insuti, interes rezervat in general necunoscutilor. Dar, pe cind in cazul necunoscutilor interesul acesta ramine vesnic nesatisfacut, in cazul tau, curiozitatea isi gaseste implinirea in chiar secunda in care s-a trezit.
A fi capabil sa iti trezesti propriul interes, inseamna a fi deasupra plictisului si de-asupra muritorilor de rind care se pling de plictiseala!