vineri, 14 martie 2008

Cum e posibil plictisul

Plictisul e posibil numai ca urmare a unei uriase neintelegeri cu privire la viata. Caci odata inteles miracolul fiecarei secunde, in irepetabilitatea ei, cine ar mai putea sa se plictiseasca? Se plictisesc doar cei saraci cu duhul, cei care nu gasesc in ei insisi un partener de dialog suficient de interesant.
A vorbi cu tine insuti, e nu numai baza sanatii mintale, cum zicea Kierkegaard mai demult, dar solutia suprema impotriva plictiselii! De fapt, nu e nevoie de solutii in cazul plictisului, caci acesta un e o problema, ci doar o neintelegere, iar pentru neintelegeri nu sint necesare solutii, ci doar clarificari. Despre ce ai putea vorbi cu tine insuti, cind stii deja tot ce ti-ai putea spune, din moment ce tu insuti esti acela care iti spui? Chiar daca pare putin probabil, sau chiar imposibi, se intimpla foarte des sa afli lucruri noi de la tine insuti, atunci cind vorbesti cu tine. Asta daca ai cu cine vorbi! Dar nu in informatie sta imbogatirea care vine din dialogul cu sine, ci in perspectiva la persoana a treia care se creeaza in actul dedublarii presupus de comunicarea cu sine. Vorbind cu tine, iesi din tine, si iesind din tine, te trezesti propriul tau partener de drum, unul mai interesant decit oricine altcineva din jurul tau, mai interesant deoarece numai el poseda dubla perspectiva interior-exterior. A te vedea ca si cum ai fi altcineva, iti trezeste interesul fata de tine insuti, interes rezervat in general necunoscutilor. Dar, pe cind in cazul necunoscutilor interesul acesta ramine vesnic nesatisfacut, in cazul tau, curiozitatea isi gaseste implinirea in chiar secunda in care s-a trezit.
A fi capabil sa iti trezesti propriul interes, inseamna a fi deasupra plictisului si de-asupra muritorilor de rind care se pling de plictiseala!

7 comentarii:

  1. Sper ca realizezi, cat de prost au sa se simnta acum ,toti prietenii care ti-au marturisit vreodata ca se simnt plictisti.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu ma gindisem la asta. Ma gindeam doar la mine, cind am scris.

    RăspundețiȘtergere
  3. E, poate, o buna ocazie sa imi dau seama ca ma gindes prea putin la ceilalti...

    RăspundețiȘtergere
  4. Vreau sa mai spun doua lucruri:

    a) si eu ma plictisec uneori. De altfel, textul asta ar putea fi interpretat tocmai ca un dialog cu mine insumi in momente de plictis. Imi asum toate paradoxurile care reies de aici.

    b) Nu cred sa citeasca mai mult de 2 persoane, pe luna, blogul asta, asa ca nu prea are cine sa se supere..

    RăspundețiȘtergere
  5. Te mai plictisesti uneori ?He he he.
    Eu nu ma mai plictisesc din cl a V-a .
    Glumeam . Poate ...

    RăspundețiȘtergere
  6. bah...plictisul e o stare mentala autoindusa...esti ceea ce vrei sa fi si cum vrei sa fi...
    exista studii si carti publicate cu privire la conditionarea mentala .Conditionare mentala ti-o faci singur pozitiv sau negativ....optimism sau pesimism in alte cuvinte fara sens...dar sensul il dam noi oamenii si de aceea nu are o reprezentare egala in intensitate la fiecare dintre noi.
    Cel mai rau e cand esti conditionat mental de altii.
    exemplu de conditionare este prezicerea sau a vedea in viitorul cuiva.Nu contest capabilitatile de clarvazatori ale unor oameni care afirma ca au capabilitatea de a prezice viitorul dar este o forma de conditionare.
    O teorie ce am aflat-o acu ceva timp spunea ceva de genu:
    Daca vei calatori in timp si anume in viitor si vei ajunge pana in anul sa zicem 3000 si te vei intoarce in prezent se va realiza o bucla temporala care va fixa acel viitor.Deci de la punctul prezent acum avem o infinitate de timpuri viitoare,dar in momentul in care se realizeaza o calatorie in timp acesta se fixeaza shi din o infinitate ramane doar unul valabil.Deci o conditionare a timpului ceea ce ma face sa prelucrez eu in cativa neuroni e ca la fel functioneaza shi asupra unei persoane carei i se va "citi viitorul"
    Sfatul meu este nu va lasati conditionati de altii conditionatii voi pe altii ca sa va fie bine si sa traiti mai mult.

    RăspundețiȘtergere
  7. E interesant ce subliniezi. Si zici bine. Am experiementat si auto-plictisul. Inducerea starii de auto..satula de ceea ce zic ca sunt. Si dupa starea asta am reiesit, tot eu, mereu curioasa de ce am sa-mi spun.


    Observ ca se plictisesc comunii si ii compatimesc. Dar stiu ca uneori, suntem si noi...comuni.


    Zici bine,

    RăspundețiȘtergere