Stiu ca nu sint poet, insa ma joc cu poezia, asa cum te joci cu un lucru pe care stii ca nu ti-l poti permite, dar pe care ti-l doresti cu orice pret.
Asta deoarce am inteles puterea poeziei de a depasi limitele limbajului nepoetic, de a cuceri zone ale realitatii impenetrabile pentru acesta, pe care doar infiltrarea poetica printre pietrele fortaretei de incognoscibil le poate patrunde.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Domnu' Poet, aţi făcut progrese vizibile. E drept, mai aveţi drum de făcut în ale poeziei. Sunteţi încă prea crud. Sunteţi cum eram eu pe vremea când purtam cercei lungi şi coliere, şi ruj roşu şi pleoape argintii şi nu ştiam că "mai puţin, înseamnă mai mult". :)
RăspundețiȘtergereNu stiu daca poezia e un drum pentru mine, adica unul pe care sa vreau sa merg. Sa zicem ca, pentru mine, e doar o poteca pe care o calc doar uneori :)
RăspundețiȘtergere