Motoraş metafizic

Există, fără îndoială, un motoraş metafizic care face rotiţele realităţii să se învîrtă. Viziunea aşa zis ştiinţifică asupra lumii este aşa de săracă tocmai pentru că nu vrea să audă, din principiu, de nimic metafizic. Lumea însă e ceva mai mult decît atomi şi gene!
Sînt unii, şi sînt destui, care cred, într-un mod naiv, zic eu, într-un fel de dreptate universală care veghează constant asupra ei înşişi. După aceştia, primim răsplata, mai devreme sau mai tîrziu, din în orice caz, în această lume, pentru orice lucru bun sau rău pe care îl facem . Toate se întorc de unde au plecat- poate fi un motto bun pentru această concepţie. Eu nu sînt atît de naiv, dar uneori trebuie dau Cezarului ce e al lui şi să le dau şi lor dreptate.

Ieri mi s-au întîmplat doua lucruri extra-ordinare. Primul dintre ele este atît de misterios pentru mine, o dovadă atît de elocventa pentru metafizicul din lume, dar, din păcate, nu pot să-l povestesc.

Al doilea, e mai degrabă comic, dar vorbeşte şi el destul de articulat despre ceva-ul din spatele cortinei.
Se spune că legea de bază a economiei ar fi cuprinsă în următoarele cuvinte: THERE'S NO SUCH THING AS FREE LUNCH! Cu alte cuvinte, nimic nu e gratis pe lumea asta. Eu aveam, ieri, destule puncte pe cardul Hollzwood Multiplex pentru un film gratis si credeam, fireste, că o să fie gratis. Am văzut filmul (Harsh Times (Vremuri grele)-pe care îl recomand călduros, de altfel) care a fost, într-adevăr, gratis. Numai că povestea nu se termină aici, din păcate. Tocmai m-am întors din concediu şi nu am apucat încă să îmi fac abonament RATB. Mi-am zis că o să
îmi fac de luni, de cînd încep serviciul. Dacă mi-aş fi făcut abonament, m-aş fi simţit mai puţin în vacanţă...Sau poate pur şi simplu obiceiurile vechi mor greu! Oricum ar fi, la ora 8 seara nu mă aşteptam să văd controlori, aşa că nici nu i-am băgat în seama pe cei doi bărbaţi în cămăşi albastre care s-au urcat de la Lucian Blaga în 124. Acum, cînd mă gîndesc, îmi dau seama că era ceva suspect în legătură cu ei. Prea erau binevoitori şi nesiguri pe ei, stîngaci, parcă... E foarte posibil să nu fi fost deloc controlori, ci doar nişte oameni întreprinzători în căutare de mijloace alternative de existenţă. Oricum ar fi fost, m-am căutat prin buzunare şi am scos 11 lei, pentru care respectii domni mi-au mulţumit frumos, deşi foarte discret, pentru că se fereau să nu fie văzuţi luînd mită. Partea frumosă e tocmai asta: exact 11 lei costa si biletul la film, pe care eu credeam că l-am văzut gratis, dar pe care vreun contabil metafizic care lucra peste program s-a gîndit totuşi să mi-l treacă în cont.