Ca un rasarit de soare

Dragostea
Trebuie să fie
Ca un rasarit de soare

La fel de firesc ca ploia
Trebuie sa cadă
Dragostea

Te-ai trezit vreodată rugîndu-te de cer să plouă?
Ai realizat atunci cît eşti de ridicol
Dar asta nu ţi-a astîmpărat setea

Şi-ai plecat, cu umerii lăsaţi, plîngînd

Ştiai că s-a spus : nu treziţi dragostea pînă nu vine ea
Dar acum nu mai ştii nimic
Nu mai ştii dacă tu ai trezit-o pe ea sau ea pe tine

Te-ai trezit încălzit de un soare
Care apoi a vrut să-şi ia razele înapoi
Lăsîndu-te ciuruit

Te-ai trezit cerşind
Razele soarelui
Asta nu e dragoste, căci dragostea nu se cerşeşte
Dragostea asta care nu e ca un rasărit de soare
Oferindu-se pilelii tale, făcînd-o să fiarbă
Nu e deloc dragoste