Fericire probabilă

Sînt, uite, pe Pămînt
Sînt aici cu ochii, cu pielea, cu gura
Mai ales cu ochii, mi se pare
Inima și mintea îmi sînt rătăcite
Pe undeva printre stele
Dar ochii, ah, ochii...
Rătăcesc pe Pămînt
Căutîndu-și perechea
Cu inima și mintea plecate
Se zbenguie înnebuniți
Se aprind la fiecare întîlnire
Sclipesc ca și cum ar fi văzut fericirea
Păcăliți de propria reflecție
În iriși trecători
Fără inimă, însă
Nefericirea mi se pare frumoasă
Iar fără minte
Mi se pare preferabilă însăși fericirii
E ceva în nedecisul momentului
Ce face orice improbabil, probabil
Toată frumusețea din lume
Se comprimă într-un moment viitor
Amînat mereu cu voluptatea lui mai tîrziu
Din cînd în cînd mintea
Mă întreabă dacă sînt nebun
Inima dacă sînt bolnav
Dar apoi se-ntorc la ale lor
Iar eu rămîn cu ochii mei
Ce par să asculte doar de Heisenberg

16.10.09, Avla Magna, Rectoratul Univ. Buc.