Scris frumos

În seara asta un prieten mi-a zis că scriu frumos. Mi-a zis să nu mai mă scuz cînd scriu mult, pentru că e bine să scriu mult. Un alt prieten a observat că și scuzele astea au rolul lor în componenta stilistică a scriiturii (n-au fost chiar astea cuvintele lui).
Din cînd în cînd, cineva îmi spune că scriu frumos. Unii îmi spun că scriu chiar foarte frumos. E un soi de exhibiționism ce fac eu acum, dar aș vrea să exprim cumva sentimentul care mă stăpînește acum. Deși nu știu cum aș fi descris în termeni freudieni, sînt o persoană destul de sensibilă cu privire la imaginea de sine. Îmi amintesc cu un soi de veselie tristă o întîmplpare de acum mulți ani. Eram cu două prietene mai mari. Ele aveau cam 12-14 ani iar eu cam 10-11. Plimbîndu-ne prin niște grădini de care îmi aduc aminte cu nostalgie, ne întîlnim la un moment dat cu o femeie în vîrstă. Sau babă, cum preferați. Eu la vremea aia preferam babă, clar. Acum am devenit mai atent la cerințele corectitudinii politice. Oricum ar fi fost, babă sau femeie în vîrstă, respectiva se oprește în dreptul nostru și întreabă, cum se obișnuiește în mediul rural, acolo unde oamenii mai au încă o vagă idee despre cei din jurul lor, ai cui sîntem. Răspune mai întîi Cristina, care era a medicului veterinar, apoi Tatiana, care era a lu' Crăcănău. Îmi vine rîndul și mie, dar n-apuc să răspund că sînt nepotul lui Nelu Chebaru, că baba întreabă: "da' urîtu ăsta al cui e?" N-aș putea să transpun în cuvinte cît de mult m-a durut întrebarea aia. Nu știu dacă a glumit sau nu, dar la vreo două zile am auzit că a murit. În copilăroșenia mea, mi se părea că și-a meritat soarta și îmi amintesc, cu rușine, că ziceam: asta e pedeapsa pentru că a zis de mine că sînt urît. În aparenta nevinovăție de copil se poate remarca însă sîmburele unui soi de narcisim ce pare să mă caracterizeze. În orice caz, am povestit astea doar pentru a spune că ori de cîte ori cineva îmi spune că scriu frumos, îmi provoacă o fericire imposibil de pus în cuvinte, mai mare chiar decît dacă mi-ar spune că sînt frumos. Interludiu în stil messenger: :D . Ar fi trebuit să zic postludiu.